Situată pe hotarul de despărțire a moșiilor predecesoare târgului Focșani (” dă danie mănăstirii Râmnicului locul ce-l au la Focșani...pana în apa Milcovului„), Biserica „Sf. Nicolae Nou” a reprezentat o ctitorie a dregătorilor domnești.

Lăcașul de cult se încadreză în tipologia bisericilor de zid din sec. al XVIII-lea. De asemenea, în conformitate cu documentele Episcopiei Buzăului, lăcașul în cauză a fost la bază o mănăstire. Documentul, datat 7204 (1694) iunie 21, stipula :”Zapisul Mariei Preoteasa, prin care vinde preotului de la Sfânta mânăstire ot Focșani un loc de casă, unde a fost casa lui Gîndac Țiganul, peste drum de dinaintea popii lui Filofteia în târgul Focșanilor, în lung, stînjeni 18 și în lat spre casa Tinchei stânjeni 6, care moșie este dun partea Obilească și din partea Focșăneană„ .

Prin intermediul mai multor documente bisericești, D.F.Caian evidenția faptul că existența mănăstirii precede anul 1969, iar la bază lăcașul era un construct de lemn, fondat de către preotul Arsenie și Ianie între 1680- 1690.

Prin intremediul documentului dat 7240(1732) iunie 9, s-a constatat incendierea bisericii, fapt pentru care în același an, ea este refăcută din zid de cărămidă, gros cu pridvor, de către jupân Constantin Năsturel, paharnic.

Pictura din catrul edificiului a fost realizată după 1746, ctitorii fiind redați pe zidul sudic cu însemnele ”Antim Episcopul Buzăului, jupân Constantin, Io Nicolae Voievod. „

Extinderea bisericii s-a realizat prin prisma mai multor danii de pământ de la diferiți donatori, printre care se numără: Căpitanul Hangescu (donează locul pentru casa parohială) și Murguleț Căpitanul (donează clopotul cel mare).

În 1819, biserica ”Sf. Nicolae cel Nou„ era considerată una dintre cele mai bine întreținute parohii în conformitate cu înscrierile regăsite în Cartografia Episcopiei Buzăului, fiind și una dintre cele mai înstărite (”... cu 22 locuri și prăvălii. „).

Structural ”biserica a fost construită pe tipul de plan triconc, cu absidele poligonale, precedată pe latura de vest de un pridvor. Pe peretele de nord al pronaosului s-a adosat turla – clopotniță, în exteriorul lăcașului, în care se accede din pronaos. Turla în partea superioară este hexagonală și prezintă un acoperiș separat, sub formă de coif piramidal. Pridvorul, inițial deschis, prezintă stâlpi din zidărie pe care se sprijină arcade semicirculare la partea superioară. Încăperile sunt acoperite cu semicalote sferice. Accesul dintre pronaos și naos se face pe sub două arcade semicirculare și una trilobată, susținute de coloane cu fusul circular, surmontate pe baze piramidale din zidărie. Plastica fațadelor prezintă un brâu din două rânduri de cărămizi așezate pe colț, separate de un tor puternic profilat, amplasat deasupra ferestrelor. Ancadramente sculptate în piatră cu motive vegetale și baghete profilate încadrează ferestrele. „ (Patrimoniul Cultural Național construit din Jud. Vrancea – Muzeul Vrancei)