Ion Roată (n. 1806, satul Câmpuri, județul Vrancea - d. 20 februarie 1882, satul Gura Văii, județul Vrancea), cunoscut și sub numele de Moș Ion Roată, a fost un țăran român, deputat în Divanul Ad-hoc și un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia și al reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

În localitatea sa natală, Câmpuri, poate fi vizitată Casa Memorială „Moș Ion Roată”.

Intrat în istorie odată cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, numele său a devenit simbolul Unirii. Domnul care, nu s-a născut din neam mare, cum spunea Nicolae Iorga, s-a aplecat spre patimile pământului să asculte prin glasul ţăranului durerea şi suferinţa poporului. A încercat să facă dreptate şi a picurat un strop de alinare acolo unde ardea durerea mai tare.

A fost ceea ce i-a urat Kogălniceanu: simplu, bun, drept şi domn cetăţean. Alături de acest ,,neuitat părinte şi binefăcător’’ al poporului nostru, istoria şi deopotrivă tradiţia au reţinut figura legendară a celui care a fost neaoşul Moş Ion Roată.

În memorabila zi de 7 octombrie 1857, Moş Ion Roată s-a numărat printre cei 81 de deputaţi care au salutat cu entuziasm rezoluţia Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Atunci a avut cea dintâi altercaţie cu boierul Alecu Balş pe care Ion Creangă nu-l aminteşte cu numele în povestirea sa ,,Moş Ion Roată şi Unirea’’, dar este identificat în documentele vremii de mai târziu.

În semn de solidaritate, colonelul Alexandru Ioan Cuza, deputat de Covurlui, a dat mâna prieteneşte cu Moş Ion Roată şi i-a admirat curajul şi înţelepciunea. Boierul l-a persecutat însă cu fiecare prilej. Dintr-o altă povestire a lui Ion Creangă ştim că, după ce Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Principatelor, Moş Ion Roată l-a întâmpinat la Focşani unde i s-a plâns de necazurile prin care a trecut. Cuza i-a pus în mână două fişicuri de galbeni şi l-a sărutat pe obraji ca să-i şteargă ruşinea pricinuită, zicându-i: ,,Moş Ioane, du-te acasă şi spune sătenilor dumitale că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat Domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea!’’

Intrat în istorie odată cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, numele său a devenit simbolul Unirii.