antet

Regio UE GR MDRAP focsani fonduri-ue
 

Manastirea Lepsa

 

     La 1774, se punea piatra de temelie a Mănăstirii Lepşa, la poalele Munţilor Vrancei. Aşezarea monahală de pe malul Putnei a fost întemeiată la iniţiativa monahului rus Kipsa. Dorinţa acestuia a fost de a avea un lăcaş greu accesibil mirenilor, astfel încât călugării de aici să se poată ruga în tihnă Bunului Dumnezeu, fără să li se tulbure viaţa ascetică. În 1929, biserica iniţială de schit a ars, fiind construită o alta la 1936.

     Aşezământul este situat într-un cadru de legendă, în vecinătatea şoselei Lepşa-Soveja. Situată la 75 de km de Focşani, pe DN 2D, Mănăstirea Lepşa a devenit în ultimii ani una dintre destinaţiile privilegiate ale celor care iubesc liniştea şi viaţa mănăstirească.

     Lepşa este a doua aşezare monahală importantă din Vrancea arhaică şi a fost întemeiată la circa două decenii după fondarea Schitului Valea Neagră, de către monahi de origine slavă. Deşi până în zilele noastre au rămas doar aceste două vetre monahale în Vrancea arhaică, de-a lungul timpului vrâncenii au avut şi alte tentative şi chiar au fondat schituri efemere care, din felurite motive, au fost închise sau pur şi simplu călugării le-au părăsit, iar bisericile monahale au devenit locaşuri de mir. În ţinutul Putnei, într-un cadru natural generos, se găseşte mănăstirea Lepşa. Accesul este facil, făcându-se direct din şosea. La intrare, vizitatorul este întâmpinat de o fântână, iar cărarea betonată îl conduce spre intrarea în locaş, care se face prin gangul clopotniţei ce stă de strajă. În întâmpinare, pe bolta clopotniţei este zugrăvită scena naşterii Mântuitorului, însoţită de Maica Domnului cu Pruncul. Pe interior, pictura zugrăveşte pe Domnul Iisus Hristos, ce ţine o carte deschisă, în care se poate citi: „Eu sunt lumina lumii, cel ce-mi urmează mie nu va umbla prin întuneric.” Ansamblul monastic din zilele noastre este alcătuit din biserica din lemn veche, o bisericuţă nouă, clopotniţă, o capelă (paraclis), un aghiasmatar, corpuri de chilii şi stăreţia. Inima mănăstirii de maici Lepşa este reprezentată de biserica din lemn, ce poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, care a fost refăcută în perioada 1930 – 1936.

     Edificiul în formă de cruce este lucrat din bârne de lemn care sunt aşezate pe o temelie din pietre de râu. Pereţii, şi cei de exterior, şi cei de interior, au fost acoperiţi cu scânduri, iar acoperişul este din şindrilă. Turla, în formă de piramidă, este dominată de o cruce din fier. Intrarea în lăcaş se face printr-un pridvor, înglobat în interiorul construcţiei. Deasupra acestuia se ridică şi o turlă mare, pătrată. Se traversează apoi pronaosul, naosul şi se ajunge în faţa altarului. Catapeteasma ce întâmpină credincioşii este captivantă prin coloristica ei extrem de vivace, de un albastru intens, în contrast cu ternul pereţilor de scândură. Ca ornamente s-au folosit bucăţi de lemn sculptate şi picturi, ce compun un ansamblu original în rândul locaşurilor de cult. Sculptura este opera unui meşter din Focşani, Oreste Cantini, conform inscripţiei de pe iconostas. Pereţii sunt încununaţi de icoane, armonios aşezate în faţa credincioşilor. Printre tezaurele adăpostite de către biserică este icoana Sfântului Nicolae, considerată făcătoare de minuni, fapt pentru care aceasta are în permanenţă o candelă aprinsă. Icoana Sfântului Nicolae este singura care nu a fost mistuită în incendiul din 1929, fiind unicul element al fostei biserici de schit care se mai păstrează. Un alt vestigiu este o icoană din 1584, pictată la Ierusalim. Printre giuvaere este şi policandrul ce luminează locaşul, piesă ce a fost primită în dar de mănăstirea Lepşa chiar de la regele Carol al II-lea, în anul 1934. Clopotniţa din turnul de acces în mănăstire a fost renovată şi continuă să domine intrarea în locaş, fiind o componentă ce relevă specificul arhitectural din partea locului. În cadrul schitului se mai află o nouă biserică, a cărei construcţie a pornit în 2008 şi care poartă hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”.

     De dată recentă este şi paraclisul din cadrul ansamblului. Capela poartă hramul „Sfânta Treime” şi a fost târnosită la 1993. Acesta este pictat în frescă de către un artist din Buzău. În brâul de clădiri care înconjoară biserica Naşterii Maicii Domnului a fost integrat şi vechiul corp de chilii, care a fost renovat integral. Acestuia i s-au mai adăugat construcţii noi: stăreţia şi alte chilii. Pe lângă acestea mai este un imobil de zid, în formă de L, cu sală de mese, chilii, ce are cerdacuri şi terasă închisă. În vecinătatea construcţiilor, tot în interiorul ansamblului, s-a ridicat un aghiasmatar din lemn, ce găzduieşte slujbele de hram.